Neguri pe lângă ziduri curg, umbre fără culori...
Umplut-am marile cărţi cu interdicţii şi legi
Şi-am promis tuturor un loc minunat dincolo de nori.
Ritualuri am inventat, îngenuncheaţi ne-am tot rugat
Aerului, pereţilor, să fim asiguraţi!
Frica vrem s-o stăpânim după ani întregi de chin,
Îngânând vreun psalm prea monoton, poate-o să fim vindecaţi...
Şi dacă asta-i tot?
Poate asta-i tot ce-avem
Şi ne pierdem preţiosul timp sperând să ne izbăvim...
Suntem oare-aşa funeşti
Să ne tot inventăm poveşti?
Ar trebui să recunoaştem deschis - nimic nu ştim.
Ne-am omorât fraţii pentru că altceva gândeau,
Am uitat complet de unde venim
Şi-acum ne credem altfel!
Am pus curioşii pe foc,
Pe diavol l-am învinuit pe loc
Când prea slabi am fost şi-am încălcat
Reguli scrise de noi...
Şi dacă asta-i tot?
Poate asta-i tot ce-avem
Şi ne pierdem preţiosul timp sperând să ne izbăvim...
Suntem oare-aşa funeşti
Să ne tot inventăm poveşti?
Să fim cinstiţi cu noi înşine - nimic nu ştim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu