Doi străini

Cuvinte rostite, gânduri sincere, ziduri dărâmate, sentimente puternice.

Totul pare perfect, dragul meu.

Închide ochii și strânge-mă la pieptul tău

Zâmbește.

Sărută-mă, mângâie-mă...

Iubește.

Privește detaliile
Respectă, apreciază, simte

Trăiește.

Totul pare perfect, dragul meu.
Păcat că e doar o iluzie.

Pe cât de mult te iubesc, pe atât de mult te urăsc.

Rațiunea și inima se contrazic neîncetat.

Obișnuiam să te cred și să îmi doresc să fii acolo,

Dar întotdeauna faptele m-au îndepărtat.

Putea fi atât de simplu,

dar oameni fiind,

am complicat totul.

"Nimic" nu e îndeajuns, iar "tot" e prea puțin.

"Niciodată" a devenit "mereu",

iar acel "prea devreme", "prea târziu".

Ce ne-a mai rămas?

Speranțe deșarte,

promisiuni încălcate,

superficialitate.

Cândva eram doi, 

niște suflete regăsite.

Privește-ne acum!

Cuvinte nerostite, sinceritate parțială, gânduri uitate, sentimente inhibate, ziduri ridicate.

Cândva o poveste, două suflete

Acum, doi străini.

 

Photo credit: MoOnshine90