Lăsat pustiu

Fiecare zi începe cu mâine
Am să mă schimb
Fiecare noapte râde și spune
Că nu am timp

Norii coboară,
Vântul lovește iar,
Vine furtuna, în mintea mea,
Și-alerg spre ea!

Perfecțiune?

"Perfecțiunea se naște din imperfecțiune, cu ajutorul ei și datorită ei! Tot ce e fals drept, fals orizontal, devine, la distanță, desăvârșit drept, desăvârșit orizontal. Măsurată cu centimetrul, perfecțiunea templului se distruge, dar ea se recompune prin jocul volumelor și al perspectivei. E o perfecțiune bazată pe erori voite și calculate care se corectează pe retina noastră. Și cum s-o considerăm? O minciună? Pentru ochiul nostru este adevărată. Deci, un adevăr? Dacă ne apropiem, iluzia se risipește."

 – Octavian Paler ["Aventuri Solitare"]–

Photo credit: Trey Ratcliff

Coșmar

 Ochii mei se-nchid încet, prada-i departe.
Știu că toți suntem datori cu o moarte.
În negura albă aud acel urlet,
Te scufunzi și-apari la mine în suflet.

Mă bântui, mă chinui și vreau să dispari,
Rezist tot mai greu, iar nopțile-s mari.
Mă bântui, mă chinui și vreau să dispari,
Rezist tot mai greu, iar nopțile-s mari.

Aștept noaptea rece să-nvaluie lumea,
Tremură sufletul, apare viziunea.
Un zgomot sinistru se-aude în beznă,
Și gheața îmi urcă mai sus de gleznă.

Mi-e trupul de piatră și țin moartea-n brațe,
Hidoase iubite atârnă de ațe.
Mi-e trupul de piatră și țin moartea-n brațe,
Hidoase iubite atârnă de ațe. 

 Mă bântui, mă chinui și vreau să dispari,
Rezist tot mai greu, iar nopțile-s mari.
Mi-e trupul de piatră și țin moartea-n brațe,
Hidoase iubite atârnă de ațe.

End Of The Road

Won't be the last
Won't be the first

Find a way to where the sky meets the Earth

It's alright and all wrong
For me it begins at the end of the road

We come and go...

Ne cunoaștem

Ne cunoaștem,
Ne-am întâlnit într-o zi
Pe pământ,
Eu mergeam pe o parte a lui
Tu pe cealaltă.

Tu erai așa și pe dincolo
O, erai ca toate femeile,
Uite că ți-am reținut
Chipul.

Eu m-am emoționat
Și ți-am spus ceva cu mâna pe inimă,
Dar n-ai avut cum să m-auzi.

Pentru că între noi treceau întruna mașini
Și ape și mai ales munți,
Și tot globul.

M-ai privit în ochi
Dar ce să vezi?
În emisfera mea
Tocmai se făcuse noapte.

Ai întins mâna: ai dat de un nor.
Eu am cuprins de umeri o frunză.

– Marin Sorescu –

 Photo credit: Kasia Derwinska