Coșmar

 Ochii mei se-nchid încet, prada-i departe.
Știu că toți suntem datori cu o moarte.
În negura albă aud acel urlet,
Te scufunzi și-apari la mine în suflet.

Mă bântui, mă chinui și vreau să dispari,
Rezist tot mai greu, iar nopțile-s mari.
Mă bântui, mă chinui și vreau să dispari,
Rezist tot mai greu, iar nopțile-s mari.

Aștept noaptea rece să-nvaluie lumea,
Tremură sufletul, apare viziunea.
Un zgomot sinistru se-aude în beznă,
Și gheața îmi urcă mai sus de gleznă.

Mi-e trupul de piatră și țin moartea-n brațe,
Hidoase iubite atârnă de ațe.
Mi-e trupul de piatră și țin moartea-n brațe,
Hidoase iubite atârnă de ațe. 

 Mă bântui, mă chinui și vreau să dispari,
Rezist tot mai greu, iar nopțile-s mari.
Mi-e trupul de piatră și țin moartea-n brațe,
Hidoase iubite atârnă de ațe.