Eu pentru tine mă rog acum, natură

"Eu pentru tine mă rog acum, natură

Stau în genunchi, în iarba înaltă,
Şi pentru tine, eu mă rog natură,
Să supravieţuieşti în lumea mea modernă,
Să nu te piardă, a omenirii viitură.
Să-şi mai rămână falnici codrii înalţi,
Şi verde iarba din câmpie,
Iar florile să nu-şi piardă mirosul,
Şi minunatele culori,
Tot limpezi, izvoarele-ţi rămâie.

Stau în genunchi, în iarba înaltă,
Şi pentru tine, eu mă rog natură,
Să-i ţii în braţe, pe cei ce te iubesc,
Adevăraţi prieteni să-ţi rămână.
Să te preamărească păsările în cântul lor,
Şi trecătorul să uite să mai plece,

Iar copilaşi fugind, după mici fluturi,
Picioarele cu rouă să le spele,
Şi atunci când cad, împleticiţi prin iarbă,
Să nu plângă prea tare,
Că nu-i asfalt, e iarbă şi e rouă.

Stau în genunchi, în iarba înaltă,
Şi pentru tine, eu mă rog natură,
Să-ţi mai rămână mare a ta putere,
Să poţi să lupţi, cu cei ce rău-ţi vor,
Şi nu înţeleg că tu eşti o minune,
Căci vreau să te cunoască, ca şi mine,
Copiii, nepoţii şi stră şi strănepoţii,
Din generaţiile ce vor să vie."

– Valeria Mahok (23 mai 1992) –