vineri, 29 ianuarie 2016

The Sound of Silence


Hello darkness, my old friend
I've come to talk with you again
 
Because a vision softly creeping
Left it's seeds while I was sleeping
And the vision that was planted in my brain
Still remains within the sound of silence

 
In restless dreams I walked alone
Narrow streets of cobblestone
'Neath the halo of a street lamp
I turned my collar to the cold and damp


When my eyes were stabbed
By the flash of a neon light
That split the night
And touched the sound of silence


And in the naked light I saw
Ten thousand people, maybe more
People talking without speaking
People hearing without listening


People writing songs
That voices never share
And no one dare
Disturb the sound of silence

 
"Fools" said I, "you do not know
Silence like a cancer grows

Hear my words that I might teach you
Take my arms that I might reach you"

But my words like silent raindrops fell
And echoed in the wells of silence


And the people bowed and prayed
To the neon God they made
And the sign flashed out it's warning
And the words that it was forming


And the sign said
"The words of the prophets
Are written on the subway walls
And tenement halls"
And whispered in the sound of silence

Sufletul meu drag...

-Cum ești?
-Bine.  

...
- Cine îți cunoaște sufletul?
- Eu.
-Nimeni altcineva?
-Nu.



-De ce?
- Nu știu. Poate am uitat de semenii noștrii, poate suntem superficiali... nu știu?!
Un lucru mi-e cert: doare atât de tare atunci când mi-e dor de frânturile de suflete pe care le-am văzut în oameni... (din nou și din nou, oricât aș încerca eu  să neg)... 


Sufletul meu drag, sunt singură în această lume... Te rog, vin-o mai repede în întâmpinarea mea și mângâie-mi sufletul plin de răni, am mare nevoie de tine, nu de ale tale umbre. Te rog, nu mai am răbdare, te aștept de foarte mult timp; tu știi prea bine că eu am nevoie de acea contopire completă.
 Doar arată-te sufletul meu drag... Sunt singură de prea mult timp, nu mai am nevoie de distrageri, ci de tine. În acest ritm simt că înnebunesc, îmi e greu să car singură toată această greutate, simt cum ajung la capătul puterilor... Nu mai pot vedea bunătatea, zâmbesc doar pentru că nu pot lăsa lacrimile să întâmpine lumina... Am nevoie de o îmbrățișare puternică dn partea ta.
Nu mă mai lăsa să aștept.
Am nevoie de tine...

Acum și mereu... 

Al tău suflet călător.