Măcar o dată...

Uită tot ce ai învățat până acum.
Uită tot ce știi sau ce ai crezut că știi. 

Ce e real și ce e ireal?

Nu contează.

Lasă restul lumii, părerile, iluziile, incertitudinile, ezitările

Pentru o clipă, măcar o dată, uită. 

Cine sunt? Ce îmi place? Ce îmi doresc? Ce simt?

Oprește-te, nu te mai gândi la întrebări.

Azi nu punem întrebări,
nu dorim răspunsuri.

Azi nu discutăm,
nu noi.

Așează-te lângă mine, privește-mă atent,
privește-mă în ochi.

Te rog, nu spune nimic,
doar ascultă liniștea.

În această noapte uităm cine suntem

Suntem liberi din toate punctele de vedere,

putem fi oricine sau nimeni...

Aici, doar noi doi

Niciun cuvânt

Nicio judecată

Azi, doar două suflete.

În noapte ne pierdem

Tu și eu

uităm, ne rătăcim

noi doi
măcar o dată

Love lost in love

This is a sticky recital. You can't fake it
The truth is the truth
No matter how thin you slice it
 Tell it to the regular chimps
Feed it to the pimps
Feed it to the pimps before they ice it

Keep all the balls in the air
Keep all the saucers spinning
It ain't about losing or winning
It's love lost, lost in love

Logica inutilă

 

Photo credit: Mikko Lagerstedt

"Aşa se întâmplă logic,
plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva
totul e logic
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva,
dar când nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri?"
 
– Octavian Paler ("Logica inutilă", Poeme) –

Duet

"Printr-o lege divină, fiecare suflet îşi caută sufletul pereche. Unele îl găsesc, celor mai multe li se pare că l-au găsit, iar altele îl caută toată viaţa..." 
– George Budoi –

"Muzica este refugiul sufletelor pe care le-a rănit fericirea."

– Emil Cioran –

Photo credit: Victor Bezruko

Refugiul sufletelor...

...locul în care timpul pare a fi mai îngăduitor cu noi
...locul în care predomină liniștea și frumosul
...locul în care să stăm de vorbă cu noi înșine
...locul în care pătrund părerile sincere
...locul în care suntem noi, cu calități și defecte
...locul în care singurul critic este propria persoană
...locul în care sufletele comunică
...locul în care gândurile prind viață
...un loc fără "oameni" 

        Cu toții avem nevoie de un loc doar al nostru, iar acest blog pentru mine este acel loc al meu, refugiul meu. Va fi oglinda mea, aici voi reuși să îmi deschid sufletul și să nu fiu dezamăgită.
        Voi scrie pentru că doar așa voi reuși să îmi eliberez sufletul, doar așa acele gânduri târzii ale nopții vor prinde viață. Voi posta melodii, versuri, citate, poezii, fotografii, păreri, întâmplări și tot ce cred eu de cuviință.
        Treptat voi umple acest loc cu lucruri frumoase și bune, lucruri care încântă privirea, auzul și, nu în ultimul rând, sufletul.

"Sufletul ajută trupul și uneori chiar îl ridică de la pământ...este singura pasăre care iși poartă colivia!" – Victor Hugo

(foto)