"Un nebun din Zagreb
Mi-a spus privindu-mă-n ochi
Că-n altă viaţă am fost mama lui
Şi el era un fluture negru
Cu aripile frânte în fiordurile nălucirii
Eram atrasă de el, inexplicabil
Simţeam că mă trage cu ancora nevăzută
A demenţei sale hilare
Şi mă-nchide-n imperiile lui tulburi
Conform unor planuri prestabilite
Ştia că am sub pat
Două sticle cu apă din Marea Moartă
Şi mă şantaja cu viaţa anterioară
Ameninţând s-o deconspire pe cea actuală
Cerea în schimb ...să-l recunosc"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu