Pasagerul

Octombrie a zugrăvit pe cer
Un nor de argint, de plumb şi de oţel.
Tavanul unei camere de hotel
În care s-a-mpuşcat un pasager.

Miroase a igrasie din tavan,
Bucăţi de tencuială încep să cadă.
Octombrie îşi varsă ploaia rece în stradă,
Iar pasageru-şi spală rana în lighean.

Pe vârful unui bloc, o cioară
Sau poate pălăria neagră din cuier
A pasagerului ce-a vrut să moară,
Întreabă vântul cât mai e până la cer.

Miroase a igrasie din tavan,
Bucăţi de tencuială încep să cadă.
Octombrie îşi varsă ploaia rece în stradă,
Iar pasageru-şi spală rana în lighean.

Şi după câteva minute de tăcere
Coboară încet din blocul desfrunzit
Spre cimitirul din apropiere.
Probabil pasagerul a murit.

Miroase a igrasie din tavan,
Bucăţi de tencuială încep să cadă.
Octombrie îşi varsă ploaia rece în stradă,
Iar pasageru-şi spală rana în lighean.

Miroase a igrasie din tavan,
Bucăţi de tencuială încep să cadă.
Octombrie îşi varsă ploaia rece în stradă,
Iar pasageru-şi spală rana în lighean.

Miroase a igrasie din tavan,
Bucăţi de tencuială încep să cadă.
Octombrie îşi varsă ploaia rece în stradă,
Iar pasageru-şi spală rana în lïghean.

Coșmar

 Ochii mei se-nchid încet, prada-i departe.
Știu că toți suntem datori cu o moarte.
În negura albă aud acel urlet,
Te scufunzi și-apari la mine în suflet.

Mă bântui, mă chinui și vreau să dispari,
Rezist tot mai greu, iar nopțile-s mari.
Mă bântui, mă chinui și vreau să dispari,
Rezist tot mai greu, iar nopțile-s mari.

Aștept noaptea rece să-nvaluie lumea,
Tremură sufletul, apare viziunea.
Un zgomot sinistru se-aude în beznă,
Și gheața îmi urcă mai sus de gleznă.

Mi-e trupul de piatră și țin moartea-n brațe,
Hidoase iubite atârnă de ațe.
Mi-e trupul de piatră și țin moartea-n brațe,
Hidoase iubite atârnă de ațe. 

 Mă bântui, mă chinui și vreau să dispari,
Rezist tot mai greu, iar nopțile-s mari.
Mi-e trupul de piatră și țin moartea-n brațe,
Hidoase iubite atârnă de ațe.