Passion

“Passion. It lies in all of us. Sleeping... waiting... and though unwanted, unbidden, it will stir... open its jaws and howl. It speaks to us... guides us. Passion rules us all. And we obey. What other choice do we have? Passion is the source of our finest moments. [...] It hurts sometimes more than we can bear. If we could live without passion, maybe we'd know some kind of peace. But we would be hollow. Empty rooms, shuttered and dank. Without passion, we'd be truly dead.”
― Joss Whedon ― 

Source: Oer-Wout

I'll be there

Photo by: CharllieeArts

Thank you, Universe!

168172236

Via

Black and white

"Ne me quitte pas"

 

photo by:  Leonidafremov

"Moartea Cuplului"

 ”M-a străfulgerat o idee (câți s-or fi gândit la asta înaintea mea?): orchestrele au fost create ca să imite creierul, cu multitudinea sa de gânduri. Unul mai ascuțit, altul mai surd, dar mai dureros. Unul mai suav, ca o mângâiere, altul mai vivace, vesel și plin de zâmbet. Și din toate aceste gânduri, alegi unul. El devine vioara întâi. Sau poate piano forte. Îl lași să te domine, să conducă întreaga ta orchestră de gânduri.
Mi-am pus un concert de orchestră și am început să urmăresc, conștient, un singur instrument. Am închis ochii, mi-am ales să ascult doar pianul și… mi-am dat seama că sunetul se distinge din ce în ce mai clar de celelalte.
Gândurile vin din trecut sau din viitor. În schimb, să ascult doar pianul dintr-o orchestră, mă ancorează în prezent.
De ce vreau prezent? Și am brusc revelația lui aici și acum, atât de frecventa sintagmă pe care nu am înțeles-o niciodată: în aici și acum s-a întâmplat clipa de fericire, în aici și acum nu simți deziluziile trecutului proiectate în speranțele viitorului. Aici și acum e starea de dirijor. ” 

– Mioara Soldan –

Dezîndrăgostește-te de mine

«Dezgolește-te de așternuturile patului meu
Dezașează-te de lângă mine și șterge-te de toate săruturile
pe care ți le-am lăsat pe picioare, pe sâni, pe gât.
Pe cele de pe buze le mai poți lăsa ca să mai simți
gustul amar al iubitului nehotărât.
Știi unde e ușa, te rog pleacă de aici
Uită-mi adresa și toate locurile unde ne-am iubit
și ascultă invers „Let it be”-ul pe care-l ascultam când făceam amor
poate auzi acolo țipetele extratereștrilor
apăruți din coconii fluturilor morți în stomacul meu.
Dezîntâlnește-mă pentru a treia oară
lasă iubirea mea pentru tine din fașă să moară
Dezîntâlnește-mă pentru a doua dată
nu-mi mai mărturisi iubirea ta deshidratată
Dezîntâlnește-mă pentru prima oară
în loc de „Bună, ce mai faci?” consideră că am spus
„Adio, domnișoară!”.
Dezîndrăgostește-te, dezîndrăgostește-te, te rog, de mine
și înainte de a mă iubi din nou
îndrăgostește-te puțin și de tine.»

– Mihai Gavrilescu –

Thank you!

"Small gestures can have a big impact." - Julianna Margulies

photo by: BuuckPhotography

“No tree, it is said, can grow to heaven unless its roots reach down to hell.” 

 – Carl Jung –

Via

"Tăceau unul lângă altul, mână în mână, lipiţi, orbi, fără de gând, fără trecut şi fără viitor, fericirea fiind splendoarea unui vid perfect ca şi al cerului."

— Ionel Teodoreanu –

Photo credit: Igor Bulgak

"Un om care trăieşte în spiritul valorilor ce sprijină viaţa nu va încerca să dovedească nimic; nici sfinţenia, nici bunătatea, nici puterea sa. De aceea oamenii de acest calibru trăiesc mai degrabă în izolare, dar atunci cînd cerem exprimarea iubirii, s-ar putea să-i întâlnim, iar întâlnirea cu ei ne poate schimba viaţa."
  – Octavian Paler –

ViaPhoto:Facebook

Sufletul meu drag...

-Cum ești?

-Bine.  

...

- Cine îți cunoaște sufletul?

- Eu.

-Nimeni altcineva?

-Nu.

-De ce?

- Nu știu. Poate am uitat de semenii noștrii, poate suntem superficiali... nu știu?!
Un lucru mi-e cert: doare atât de tare atunci când mi-e dor de frânturile de suflete pe care le-am văzut în oameni... (din nou și din nou, oricât aș încerca eu  să neg)... 

Sufletul meu drag, sunt singură în această lume... Te rog, vin-o mai repede în întâmpinarea mea și mângâie-mi sufletul plin de răni, am mare nevoie de tine, nu de ale tale umbre. Te rog, nu mai am răbdare, te aștept de foarte mult timp; tu știi prea bine că eu am nevoie de acea contopire completă.

 Doar arată-te sufletul meu drag... Sunt singură de prea mult timp, nu mai am nevoie de distrageri, ci de tine. În acest ritm simt că înnebunesc, îmi e greu să car singură toată această greutate, simt cum ajung la capătul puterilor... Nu mai pot vedea bunătatea, zâmbesc doar pentru că nu pot lăsa lacrimile să întâmpine lumina... Am nevoie de o îmbrățișare puternică dn partea ta.
Nu mă mai lăsa să aștept.
Am nevoie de tine...

Acum și mereu... 

Al tău suflet călător.

Usually...

“People are frightened by what they don't understand.”

– The Elephant Man – 

Photo credit: Anina-Bird

...but I'm not like the others. What about you?

Halcyon

You're free

A lover sinking in the sea

And we

Will let the water fill our lungs

And sleep

Love, we go down, we go down

Breathe, it's over now, over now

We can love, we can love

We can love, we can love

And the birds will sing our song in Halcyon

You're free

A love is coming home to me

The sea

Will pull our bodies down into the deep

Love, we go down, we go down

Breathe, it's over now, over now

We can love, we can love

We can love, we can love

And the birds will sing out song in Halcyon

And the birds will sing out song

The birds will all sing out

The birds will all sing out

The birds will sing out song

The birds will all sing out

We can love, we can love

We can love, we can love

And the birds will sing out song in Halcyon 

Cavalier

Speak until the dust
settles in the same specific place
Light refused to go
Drink it from a cast and iron plate
instead of cold milk
was offered unripe
Instead of silence
considered craven
 

Nothing made it seem
hidden where the aging soil was pure
Pressed against the crease
Mountains become fragrant at the source
how can you stand this
exotic angle
I read it somewhere
that they would lie still
 

I remember how cloth hung
flexing with the forest clung
Half waist and high raised arms
kicking at the slightest form
I remember my first love
I remember my first love
 

Unrelied I was called
missing teeth out of favour
Nickel beach it was all
gathering by the sundial
 

I woke hard
I woke heavy
for the half way stop
Five whole hours in
when I woke hard
I woke heavy with the live or parts
 

I remember how cloth hung
flexing with the forest clung
Half waist and high raised arms
kicking at the slightest form
I remember my first love
I remember my first love
 

I remember my first love

 

Photocredit: windrides

Uneori

„Timpul ia totul cu el, fie că vrei, fie că nu. Timpul ia totul, timpul răpeşte ce este în jur, iar la final nu există decât întuneric. Uneori, ne întâlnim cu alţi oameni în întunericul acesta, iar alteori îi pierdem încă o dată.” 
– Stephen King –

 Photocredit: ArtByCher

Incertitudine

"Dacă aș închide totul într-o cutie
unde ai putea găsi
fie permanenta mea prezență
fie permanenta mea absență,
fără să știi ce e înăuntrul ei
ți-ai lua inima în mâini
și te-ai deschide?"

– Mihai Gavrilescu –

Eu pentru tine mă rog acum, natură

"Eu pentru tine mă rog acum, natură

Stau în genunchi, în iarba înaltă,
Şi pentru tine, eu mă rog natură,
Să supravieţuieşti în lumea mea modernă,
Să nu te piardă, a omenirii viitură.
Să-şi mai rămână falnici codrii înalţi,
Şi verde iarba din câmpie,
Iar florile să nu-şi piardă mirosul,
Şi minunatele culori,
Tot limpezi, izvoarele-ţi rămâie.

Stau în genunchi, în iarba înaltă,
Şi pentru tine, eu mă rog natură,
Să-i ţii în braţe, pe cei ce te iubesc,
Adevăraţi prieteni să-ţi rămână.
Să te preamărească păsările în cântul lor,
Şi trecătorul să uite să mai plece,

Iar copilaşi fugind, după mici fluturi,
Picioarele cu rouă să le spele,
Şi atunci când cad, împleticiţi prin iarbă,
Să nu plângă prea tare,
Că nu-i asfalt, e iarbă şi e rouă.

Stau în genunchi, în iarba înaltă,
Şi pentru tine, eu mă rog natură,
Să-ţi mai rămână mare a ta putere,
Să poţi să lupţi, cu cei ce rău-ţi vor,
Şi nu înţeleg că tu eşti o minune,
Căci vreau să te cunoască, ca şi mine,
Copiii, nepoţii şi stră şi strănepoţii,
Din generaţiile ce vor să vie."

– Valeria Mahok (23 mai 1992) –

Despre ploaie și alte lacrimi

"Ploaia nu știe să râdă
nici să plângă
deși unii ar spune că picură cu lacrimi.
Ea cade
cu amintiri de copii
privind-o pe geam de casă veche
și cu vise de iubiri ude
pe sub umbrele.

Fiecare strop
se zdrobește de pământ
ca o jertfă
pentru fiecare silabă
nețipată
celor care și-au aprins fulgerele în tine
luminând, pentru o secundă,
camerele cu obloanele trase
în care nici deschisul pleoapelor
către soare
nu face lumină.

Uneori poți auzi
tunetul pe care l-au lăsat în urma lor
ca un ecou respins de atrii
diluându-se în lichidul
prelins pe piele
în picături incolore
care spală trecuturi murdare.

Ne place ploaia
pentru că ne botează
în cristelnița melancoliei
sinele ateu al lacrimii;
Ne place ploaia
pentru că se aseamănă
cel mai bine
cu atmosfera
din sufletul nostru."

– Mihai Gavrilescu –

Granița-n raniță

Eu mi-aş băga
Graniţa-n raniţă, ţara în raniţă
Şi... gata

M-aş stabili
Lângă o altă graniţă, le-aş scoate din raniţă
Şi... gata

I-aş păcăli, că n-ar şti,
Că am o ţară în raniţă şi-o graniţă-n raniţă
Şi... gata

Eu mi-aş băga
Viaţa în raniţă

M-aş stabili
Lângă o altă raniţă
Şi... gata

Eu mi-aş băga
Graniţa-n raniţă, ţara în raniţă
Şi... gata

M-aş stabili
Lângă o altă graniţă, le-aş scoate din raniţă
Şi... gata

I-aş păcăli, că n-ar şti,
Că am o ţară în raniţă şi-o graniţă-n raniţă
Şi... gata

Eu mi-aş băga
Viaţa în raniţă
M-aş stabili

Lângă o altă raniţă
Şi... gata

Gata!

Photo credit: myblissfulsoul