“As soon as we put something into words, we devalue it in a strange way. We think we have plunged into the depths of the abyss, and when we return to the surface the drop of water on our pale fingertips no longer resembles the sea from which it comes. We delude ourselves that we have discovered a wonderful treasure trove, and when we return to the light of day we find that we have brought back only false stones and shards of glass; and yet the treasure goes on glimmering in the dark, unaltered.”

- Maurice Maeterlinck (The Treasure of the humble) -

 Source: BaxiaArt

I'll be there

Photo by: CharllieeArts

"Moartea Cuplului"

 ”M-a străfulgerat o idee (câți s-or fi gândit la asta înaintea mea?): orchestrele au fost create ca să imite creierul, cu multitudinea sa de gânduri. Unul mai ascuțit, altul mai surd, dar mai dureros. Unul mai suav, ca o mângâiere, altul mai vivace, vesel și plin de zâmbet. Și din toate aceste gânduri, alegi unul. El devine vioara întâi. Sau poate piano forte. Îl lași să te domine, să conducă întreaga ta orchestră de gânduri.
Mi-am pus un concert de orchestră și am început să urmăresc, conștient, un singur instrument. Am închis ochii, mi-am ales să ascult doar pianul și… mi-am dat seama că sunetul se distinge din ce în ce mai clar de celelalte.
Gândurile vin din trecut sau din viitor. În schimb, să ascult doar pianul dintr-o orchestră, mă ancorează în prezent.
De ce vreau prezent? Și am brusc revelația lui aici și acum, atât de frecventa sintagmă pe care nu am înțeles-o niciodată: în aici și acum s-a întâmplat clipa de fericire, în aici și acum nu simți deziluziile trecutului proiectate în speranțele viitorului. Aici și acum e starea de dirijor. ” 

– Mioara Soldan –

Dezîndrăgostește-te de mine

«Dezgolește-te de așternuturile patului meu
Dezașează-te de lângă mine și șterge-te de toate săruturile
pe care ți le-am lăsat pe picioare, pe sâni, pe gât.
Pe cele de pe buze le mai poți lăsa ca să mai simți
gustul amar al iubitului nehotărât.
Știi unde e ușa, te rog pleacă de aici
Uită-mi adresa și toate locurile unde ne-am iubit
și ascultă invers „Let it be”-ul pe care-l ascultam când făceam amor
poate auzi acolo țipetele extratereștrilor
apăruți din coconii fluturilor morți în stomacul meu.
Dezîntâlnește-mă pentru a treia oară
lasă iubirea mea pentru tine din fașă să moară
Dezîntâlnește-mă pentru a doua dată
nu-mi mai mărturisi iubirea ta deshidratată
Dezîntâlnește-mă pentru prima oară
în loc de „Bună, ce mai faci?” consideră că am spus
„Adio, domnișoară!”.
Dezîndrăgostește-te, dezîndrăgostește-te, te rog, de mine
și înainte de a mă iubi din nou
îndrăgostește-te puțin și de tine.»

– Mihai Gavrilescu –

Refugiul sufletelor...

...locul în care timpul pare a fi mai îngăduitor cu noi
...locul în care predomină liniștea și frumosul
...locul în care să stăm de vorbă cu noi înșine
...locul în care pătrund părerile sincere
...locul în care suntem noi, cu calități și defecte
...locul în care singurul critic este propria persoană
...locul în care sufletele comunică
...locul în care gândurile prind viață
...un loc fără "oameni" 

        Cu toții avem nevoie de un loc doar al nostru, iar acest blog pentru mine este acel loc al meu, refugiul meu. Va fi oglinda mea, aici voi reuși să îmi deschid sufletul și să nu fiu dezamăgită.
        Voi scrie pentru că doar așa voi reuși să îmi eliberez sufletul, doar așa acele gânduri târzii ale nopții vor prinde viață. Voi posta melodii, versuri, citate, poezii, fotografii, păreri, întâmplări și tot ce cred eu de cuviință.
        Treptat voi umple acest loc cu lucruri frumoase și bune, lucruri care încântă privirea, auzul și, nu în ultimul rând, sufletul.

"Sufletul ajută trupul și uneori chiar îl ridică de la pământ...este singura pasăre care iși poartă colivia!" – Victor Hugo

(foto)